Tita

Sunt o catelusa de statura mica dar cu suferinte foarte mari. Am fost alungata cu brutalitate afara din casa pe care stiam ca trebuie sa o pazesc, chiar in momentele cele mai grele pentru ca eram insarcinata. Cred ca acesta a fost si motivul pentru care m-au alungat. Asa am ajuns in strada, speriata, fara mancare, fara apa, fugarita de oameni rai si de caini de talie mare. Am cautat un loc parasit si ascuns ca sa pot da nastere viitorilor mei copilasi. Am reusit sa gasesc acel loc, am nascut multi catelusi dar in final am ramas cu trei. Apoi trebuia sa caut hrana ca sa pot da lapte bebelusilor, asa ca am inceput sa caut pe strada pe cineva care sa-mi dea ceva de mancare. Intr-o zi am intilnit o doamna care mi-a dat cata hrana am vrut eu, ba chiar a inceput sa ma mangaie si sa-mi spuna vorbe duioase. S-a intimplat si a doua zi acelasi lucru minunat iar de atunci am inceput sa ne intilnim zilnic. Cand catelusii mei au crescut mai mari, am prins curaj si am condus-o pe salvatoarea mea la locul unde aveam bebelusii. Spre fericirea mea, ne-a luat pe toti in masina si ne-a adus aici la adapost. Copiilor mei le-a gasit familii iubitoare care sa-i adopte iar eu, fiind batrina si cu o tumoare mare la abdomen, am ramas aici unde sunt fericita si am absolut tot ce-mi trebuie. Am auzit ca zilele acestea s-ar putea sa fiu operata sa scap si de aceea tumoare. Nu mi-e frica pentru ca stiu ca totul o sa fie bine. Sper ca v-a impresionat povestea mea si daca aveti posibilitatea va rog sa contribuiti la fericirea noastra.

La 7.01.2009 după 16 ani de viata, inima scumpei noastre TITA a încetat sa mai bata: Am iubit-o foarte mult si sperăm că in ultimii 8 ani pe care i-a petrecut cu noi am reusit sa o facem fericita. „Dormi in pace, scumpa noastră TITA,amintirea ta va rămâne veşnic in inima noastră.”