Sunt mic si neajutorat

Asa mic si neajutorat am fost aruncat intr-o autogara unde, speriat, incercam sa ma feresc de masinile uriase care ma puteau strivi intr-o clipa. Cui sa ii pese de mine, un biet suflet de caine parasit chiar de cei care trebuiau sa ma ocroteasca? Cui sa ii pese de mine ca ceilalti caini obisnuiti cu strada ma alungau din toate locurile in care reuseam sa stau o clipa? Cui sa ii pese ca am corpul plin de capuse, pureci si tot felul de alti paraziti? Cui sa ii pese ca sunt mort de foame si de sete?

Toate astea m-au doborat si m-am intins acolo, pe asfaltul fierbinte, de unde am zis ca nu are rost sa ma mai ridic, asteptand sa imi dau ultima suflare. Dar… cum sperantele nu mor niciodata, sunt acum in adapostul APAM!

Va rog din suflet sa ii ajutati ca la randul lor sa ma poata ajuta si ei pe mine! Aici suntem multi catei in nevoie de ajutor! Nu conteaza oricat de putin puteti da, pentru noi inseamna mult, este o noua sansa la viata! Multumesc din suflet!