RITA

Probabil ca si noi animalele trebuie sa suferim ca mai apoi sa putem aprecia viata care urmeaza sa fie mai buna decat cea in care am venit pe lume la familii pentru care nu suntem decat niste obiecte neinsemnate pe care le arunca la gunoi atunci cand nu mai au nevoie de ele.Asa s-a intamplat si cu mine, m-am nascut acolo unde nimeni nu s-a bucurat decat atunci cand au scapat de mine dandu-ma unei familii ca sa pazesc propietatea lor. Am crezut ca viata mea va fi una frumoasa ca voi fi si eu in centrul atentiei cateodata, mai ales ca ascultam cu sfintenie orice mi se spunea, crezand ca fiind asa supusa si cuminte voi primi ca raspalata o mica mangaiere din partea celor pe care ma straduiam sa-i slujesc cu credinta si devotement.Dar anii au trecut, si am invatat ca locul meu este al unui caine de paza care primeste o bucata de paine uscata ca sa nu moara de foame si cateodata resturile care ramaneau de la masa lor in rest nu existam, nimeni nu ma intreba ce mai fac sau cum ma simt, daca sunt multumita cu viata mea, daca ma doare ceva.Asa s-a si intamplat ca nimeni nu a observat tumora care crestea si imi acoperea ochiul iar pe corp alte 2 tumori mai mici doar in momentul cand deja era enorma si aratam groaznic si-au pus intrebarea ce sa faca sa scape de mine, nu a trecut mult timp si au gasit solutia salvatoare sa ma abandoneze pe strada.Asa am ajuns sa stau ascunsa sub o masina sa nu ma vada cineva cum arat si sa ma omoare, noaptea mai ieseam pe furis si cautam ceva resturi de mincare. Intr-o zi cand credeam ca viata mea se va sfarsi, ca nimeni nu ma mai vroia, a aparut o masina si din ea a coborat o doamna tanara si frumoasa care m-a observat si a inceput sa ma cheme la ea, niciodata nu am mai auzit asa un glas duios care sa mi se adreseze mie, si recunosc ca mi-a fost tare frica sa merg la ea, dar spre fericirea mea ea a insitat si nu m-a lasat acolo, ma luat acasa la ea, m-a dus la operatie iar ma apoi mi-a gasit locul acesta minunat unde si-ar dori orice animalut sa ajunga.Aici la APAM am devenit vedeta, toata lumea ma intreaba cum ma simt ma alinta si primesc atatea bunatati ce nu am putut crede ca exista, la inceput nu raspundeam, stateam speriata intr-un colt si mancam pe furis bunatatile care mi le puneau in farfurie, dar vazand ca mereu sunt alintata si curata la ochi am prins curaj si am invatat sa dau din codita, sa latru si sa-mi spun si eu parerea  si doleantele, nu mi-am putut imagina ca dupa atatea ani de suferinta sa pot acum trai asa fericita si iubita sa fiu o catelusa asa de importanta aici, de aceea va rog in numele meu si a celorlati prieteni ai mei de aici sa nu ne uitati, sa ajutati aceasta echipa de oameni care ne iubesc si ne fac viata frumoasa noua , care am fost cele mai oropsite animalute.