PRINTESA

Sunt un ghemotoc mic care a trecut printr-o experienta cumplita.Ca mai toate catelusele din aceasta tara,care nu sunt sterilizate si lasate sa ramana insarcinate,asa s-a intamplat si cu mine.Am fost abandonata intr-un parc din Bucuresti,unde speriata si ingrozita,am nascut copilasii mei de care nu am avut parte deloc,au fost luati de langa mine de oameni necunoscuti,care nu stiu ce au facut cu ei,in disperararea mea fugeam printre masini sa-i caut,dar in zadar,aveam inima plina de durere,nu-mi pasa daca riscam sa fiu calcata de masina,copilasii mei erau totul pentru mine,dupa cautari disperate,mergeam mereu in acelasi parc cu speranta ca acolo unde i-am nascut,o sa apara din nou,speranta ca cel care m-a abandonat,v-a veni sa ma ia acasa,cu toate ca si acolo eram mereu fara mincare,de multe ori batuta,totusi aveam o casa.Intr-o zi cand credeam ca mi-a venit sfarsitul,au aparut doi oameni o femeie si un barbat,si incercau sa ma linisteasca sa se apropie de mine,imi spuneau vorbe duioase pe care nu le-am auzit niciodata,si totusi nu aveam incredere,eram paralizata de frica,norocul meu a fost ca Anna-Bella si Radu (voluntari APAM)au insistat pana cand am cedat si m-am lasat luata in brate.Am ajuns intr-o casa plina cu animalute care zburdau fericite,alintate cu mancarica buna la discretie.Pentru prima data in viata mea am cunoscut si eu ce inseamna sa fi iubiat si alintat,sa ai tot ce iti doresti.Din pacate ei nu ma puteau pastra sa fiu al lor,aveau casa plina de animalute si riscau sa fie evacuati de vecinii rai,care mereu le facea reclamatii ca tin intr-un apartament de bloc mic,prea multe animalute.Asa am ajuns la APAM in Arad,unde mi-am facut  plini de prieteni,cu care ma jucam toata ziua,si aici am fost foarte fericita,toti m-au asigurat ca voi sta in aceasta familie mare pana cand se va gasi familia care sa ma ocroteasca si sa ma doreasca pentru totdeauna.Intr-o zi cand zburdam fericita alaturi de prietenii mei,am fost anuntata ca o familie de departe ma doreste sa fiu fetita lor.A fost cea mai fericita clipa din viata mea,mereu seara,cei de la APAM,ma puneau pe webcam direct,ca sa ma vada dragii mei parinti Kora si Christian,care  imi spuneau ca le e dor de mine,ca de-abia asteapta sa ajunga la ei,unde voi fi iubita cum nu am fost niciodata in viata mea.A venit si ziua cand s-a reusit transportul catre casa mea.Nu am sa uit acea dimineata cand de-abia se luminase afara,si a trebuit sa plec,m-am despartit cu lacrimi in ochi de marea familie de la APAM,dar stiam ca undeva departe parintii mei adevarati tanjesc dupa mine.Nu am sa uit niciodata niciodata acele clipe de neuitat,cand parintii mei au venit sute de km ca sa ma astepte.Cand m-au luat in brate si plingeau de dragul meu si printre alinturi si pupaturi ma numeau:”PRINTESA NOASTRA DRAGA”.Asa am ajuns la casuta mea unde ma asteptau alti fratiori.Povestea mea este de basm,nu am putut sa cred vreodata ca cineva ma poate iubi pe mine cu atata ardoare,eu o mogaldeata mica,neinsemnata,abandonata in negura vremii,acum am devenit o mica printesa,care are tot ce isi doreste,parinti care o iubesc ,frati cu care se joaca de dimineata pana seara,hrana si bunatati cum ar visa orice animalut sa aibe.In final vreau sa multumesc turor salvatorilor mei si sa le urez ca asemeni mie,sa reuseasca sa ajute cat mai multe animalute necajite care zac undeva disperate si asteapta sa le intinda o mana asa cum mi-au intins mie,parintilor mei Kora si Christian,le promit ca voi fi cea mai recunoscatoare si iubitoare fetita si nu vor regreta niciodata de alegerea facuta.