O fila din jurnalul de iarna
Iarna este un anotimp la fel de frumos ca celelate, cu farmecul ei, pacat insa ca noi nu ne putem bucura de plapuma alba de nea care se asterne emanand o impresie de puritate si un miros de curatenie peste tot. Daca nu ar suferi animalutele am avea impresia ca totul este perfect in jurul nostru cu un sentiment de liniste si datator de noi forte pentru primavara ce urmeaza.
Speram ca vom trece si peste aceasta iarna asa cum am trecut si peste celelalte. Cateii se joaca in zapada si se bucura ca niste copii: Leon, catelul nostru orb, este azi suparat ca are ceva la ureche asa ca incerc sa-l curat iar el se bucura si apoi alearga si el prin zapada, batranica noastra Medy (care anul acesta implineste 16 ani de viata la noi) nu uita inca vremurile pe cand era mare sefa si merge si acum sa faca un control la tarcuri ca sa arate ca inca este in putere, Codruta, catelusa care a fost paralizata, fuge fericita prin curte si ma insoteste la impartit mancarea, pisicutele ma striga galagioase sa merg sa le fac curatenie si sa le aduc papica buna – ele sunt fericite ca au totusi o casuta in care arde in permanenta un bec cu infrarosu care emana caldura – cei mai multi catei si-au scos din custi paiele, plapumele/paturile si le folosesc pe post de jucarii in asteptarea hranei si a apei calde.
Cam asa decurge o zi de iarna iar azi a fost plina si de multe telefoane spre Cristina si Cipri care sunt plecati departe, la mii de km, pentru a duce cateii la familiile lor iar eu sunt extrem de ingrijorata pana ce vor ajunge cu bine inapoi acasa. Asa a trecut aceasta zi de sambata, cu multe alte probleme dar pentru a le asterne pe toate nu mi-ar ajunge o pagina, asa ca va las acum in compania fotografiilor facute azi.
Victoria Muscan