Diesel
Vreau sa va spun povestea mea, ca sa vedeti ce noroc am avut sa fiu salvat la timp. Cand aveam 2 luni am fost aruncat in strada de catre familia unde stateam impreuna cu mama mea. Cand m-am vazut singur si parasit, de disperare alergam dupa fiecare om pe care il intilneam cu speranta ca poate ma ia acasa la el. Dar in loc sa gasesc un om cu suflet bun, am gasit un grup de oameni care serveau masa. In loc sa-mi dea si mie o bucata de paine, ca nu mai puteam de foame, au hotarat sa ma elimine cu cruzime. Astfel m-au chemat la ei cu un zambet fals pe care l-am inteles mai tarziu. Pe moment m-am bucurat ca cineva ma vrea, dar in clipa urmatoare am fost ridicat pe sus si aruncat intr-o groapa uleioasa plina cu pacura. Am inceput sa ma zbat sa ies afara, dar unul dintre acei oameni haini ma loveda peste piciorul pe care il scoteam afara sa pot iesi. Cand resemnat mi-am acceptat sfarsitul s-a intimplat ceva si acei oameni au fugit si m-au lasat acolo. În clipa urmatoare am auzit voci calde care ma incurajau si imi dadeau speranta de viata noua. Am fost pus cu grija intr-o masina: nu-mi venea sa cred ca cineva este interesat de suferinta mea si ma vrea asa plin de pacura uleioasa care imi acoperea intreaga blana si imi intra si in urechi. Am ajuns intr-un loc unde toata lumea era in jurul meu. Acesti oameni imi spuneau vorbe duioase si imediat au inceput sa ma curete. Stiu ca a durat 2 luni pana blana mea a redevenit curata. Singurul defect este ca acum schiopatez putin, dar nu deranjaza pe nimeni. Sunt un caine fericit, ingrijit, am hrana din belsug si pe deasupra o am si pe BIBY – o catelusa care a fost salvata ca si mine (o las pe ea sa va povesteasca). Din pacate putem fi doar prieteni, eu fiind acum castrat. Povestea mea are un final fericit, dar ma intreb cati caini abandonati au norocul meu si cati altii mor in suferinta. Singura lor vina este ca s-au nascut intr-un loc unde nu au fost doriti. Eu nu as mai vrea sa plec niciodata de aici, unde sunt foarte fericit. Daca cineva este impresionat de povestea mea, poate sa ma adopte de la distanta si asa ar sti mereu ce mai fac, as primi un desert in plus si am fi aproape prin fotografii si scrisori.