Calatoria din 4 februarie 2011

De mult timp mi-am planificat sa merg si eu cu cateii in drumul lor spre noile familii, dar mereu intervenea altceva si nu mai era posibila calatoria. De aceasta data am reusit insa sa-mi duc la capat aceasta dorinta a mea. Vineri inainte de amiaza am pornit impreuna cu Cristina si cu animalutele spre tarile de vest, acolo unde reusim mereu sa avem o multime de persoane minunate care ne ajuta si ne sprijina in tot ceea ce facem. Prea mult ajutor la sofat nu prea a avut Cristina din partea mea pentru ca din cei 3400 de km eu am reusit sa conduc 500 dar a fost o calatorie de vis cu multe satisfactii, cu multe animalute salvate si ajunse la casele lor.

Prima oprire a fost dimineata la ora 4 cand familia care a adoptat-o pe Jenica (una din fetele Maronicai) a raspuns promt la intalnirea cu noi, fara sa tina cont de ora matinala sau de locul unde trebuia sa ne intalnim. Erau fericiti ca le soseste fetita asa ca nimic nu mai conta. Le multumim pentru donatii si pentru sansa la o viata fericita oferita Jenicai.

Dupa mai multe opriri prin parcari in care verificam ca toate animalutele sa fie in stare buna, am ajuns acasa la Nicola, aceasta femeie minunata care si-a pus casa la dispozitia animalelor aduse de noi si tuturor oamenilor care vin in contact cu noi, fara sa tina cont de murdaria care se face (as putea sa spun chiar dezastrul) in urma acestor intalniri. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc din nou pentru toata munca imensa pe care o face pentru a ajuta animalele salvate din Romania. Tot la Nicola am cunoscut-o pe Stefanie, o alta femeie de vis care nu are limite in munca ei de a ajuta animalele de la APAM. M-a impresionat prin iubirea ei fara margini fata de animale si responsabilitatea pe care si-a asumat-o pentru a ajuta niste animale salvate dintr-o tara in care ea nici macar nu a fost vreodata:”Multumim Stefi!”

Totul era prea frumos daca nu intervenea problema cu Tibo, care a trebuit sa fie luat de la familia care l-a adoptat in urma cu 5 luni si care nu a reusit sa ii dea o educatie corespunzatoare el ajungand sa nu fie deloc sociabil.

La Nicola am cunoscut minunata familie care a adoptat-o pe Rita fara sa tina cont ca este o catelusa batrana cu o sanatate precara. Au dorit-o asa cum este tocmai pentru a-i oferi o viata pe care am vrea sa o aibe orice animalut fara stapan. Mai mult de atat ei ne-au pregatit cadouri si donatii iar noi le multumim din suflet si vom fi legati de acum de dragostea noastra comuna fata de Rita.

Un alt catel fericit a fost Daniel, al caror parinti l-au iubit inca dinainte de a-l cunoaste. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost cand Daniel a mers direct la noua lui mamica si a pupat-o, el stiind inaintea mea cine este doamna care sosise acolo. Este a nu stiu cata oara cand animalele ne uimesc prin inteligenta lor. Doresc sa-i spun doamnei si familiei dansei ca le multumim din suflet pentru alegerea lor si pentru cadouri si donatii.

O alta familie careia dorim sa-i multumim sunt parintii unor copii minunati, care nu au tinut cont de timpul lor foarte ocupat si l-au luat pe Bizou sa il tina si sa il ingrijeasca pana in ziua cand va fi adoptat. Tot aici am reusit sa o cunosc pe Yvonne  o alta persoana pe care o stimez de multa vreme si care a adoptat-o pe pisicuta Madalina de la noi iar acum a venit sa il ia si pe fratele ei Mitica pentru a-l duce la familia care il va tine pana la adoptie. Multumim Yvonei si familiei care ofera aceasta sansa de viata noua lui Mitica.