Ajutati-o pe MARTA sa se poata ridica

Pe langa greutatile pe care le intampinam zi de zi , se mai intampla si nenorocirea sa se imbolnaveasca chiar un animalut de la noi. Este vorba de MARTA batranica care se afla la APAM Bucuresti pe care a salvat-o Dana si care ne povesteste despre salvarea ei asa:

 “Ne-am cunoscut in toamna anului 2008. Un caine obez, batran, bolnav aruncat ca un obiect devenit nefolositor. Nu mai spera la nimic. Era la sfarsit de drum.
Statea in strada, pe bucata ei de carton pe care isi facuse culcus si cu patura ei pe care i-o daruisera niste persoane impresionate de suferinta unei catele batrane abandonate. Incheieturile umflate nu-i mai permiteau sa se ridice decat cu mare greutate, tumorile imense ii atarnau dizgratios facand pe cei ce o priveau sa se strambe de repulsie, putinii dinti ramasi n-o mai ajutau sa manance cu usurinta, prin ochii cuprinsi de cataracta nu mai vedea ca odinioara, auzul dadea rateuri considerabile, pielea emana un miros neplacut. Era privita ca o epava si asa se simtea si ea.
Am luat-o … Statea zi lumina singura, izolata in bucatarie si astepta…nici ea nu stia ce asteapta…nici noi ce va urma. Era printre straini, nu ne cunostea si nici noi pe ea. Trecuse o perioada buna de cand nimeni nu o mai strigase macar pe nume. Era si normal…..nimeni nu-i stia numele.
Zilele au inceput sa se scurga…ea era tot un „caz” ca multe altele. Era unul dintre cainii salvati din strada pentru care faceam tot ce puteam pentru a-i repune pe picioare si a le gasi apoi familii. Nu putem pastra toate animalele luate iar cele cu sanse de adoptie pleaca in familii care le pot oferi mult mai mult. Din acest motiv nici nu ajungi sa „cunosti” astfel de „cazuri” si nici nu-ti doresti sa relationezi mai mult decat necesar cu animalul pentru a nu crea o legatura prea puternica intre animal si tine stiind ca va urma „despatirea” odata cu adoptia. Ea insa nu era la fel….oricat de bine ar fi fost sa fie un animal cu sanse reale de adoptie… ea nu era un caine adoptabil nici pe departe.
In primul rand….a primit un nume..chiar de la medicul veterinar: Marta. I-a luat ceva timp pana cand a inteles ca este numele ei….noul ei nume. A urmat apoi operatia de indepartare a tumorilor careia i-a rezistat eroic, urmata de tratamente, bai, plimbari prin curte cand ii venea randul (cateii au “acces” in curte cu randul…cateii „sefi”din casa…catelul din baie/bucatarie…cateii din primul tarc…cateii din al doilea…si tot asa. Nu primea nici mai mult nici mai putin fata de restul “cazurilor”. Nu se plangea….astepta …sa treaca timpul probabil.”

Si timpul a trecut iar MARTA nu a fost dorita de nimeni, a ramas batranica Danei, alintata si ingrijita se bucura de o viata linistita. Dar acum Marta nu se mai poate ridica, are nevoie de tratamente si ingrijiri speciale, noi speram sa o repunem, pe picioare sa se mai bucure de batranetea ei fericita, de aceea va rugam sa o ajutati pe Marta. Multumim.