DORA

Cum a ajuns Dora sa fie adoptata de mine: acum aproximativ 14 ani ajutam o iubitoare de animale din București sa cumpere hrana pentru animalutele ei și pentru alte suflete care trăiau pe străzi, câmpuri și așteptau înfometate o mana de bobite. Intr-o zi îmi trimite o filmare cu un puiuț mic care plângea ca nu poate ajunge la bobite, era lovit probabil de masina și lăsat asa acolo, fără sa se poată deplasa. Am rugat-o sa caute un cabinet și sa îl ducă acolo de urgenta. Bebelusul era o fetita de câteva luni care în urma unei lovituri puternice avea coloana fisurata. După multe intervenții chirurgicale și tije băgate în interior a reușit sa facă primii pași. Am achitat toate costurile și am organizat transportul ei către noi si asa a ajuns Dora in sanctuarul nostru. Având nevoie de multa atenție și recuperare era mai tot timpul cu mine și fericita ca are familia ei. De atunci și pana azi e catelusa mea de suflet, plângăcioasa numai dacă ridici tonul la ea, de multe ori nu poți întra în casa deoarece ea sta pe post de prag. E o catelusa de talie mare, se deplasează și se ridica mai greu dar știe și sa fuga după pisici…noroc ca nu le poate prinde. Din păcate de vreo 3 ani a dezvoltat mai multe boli cronice, primește hrana și tratament adecvat și sper sa mai aibă mulți ani înainte…nu îmi pot imagina viata fără ea.