De suparare nu mai vroia sa traiasca….

Un suflet nevinovat aruncat pe marginea soselei nationale, un suflet disperat care isi dorea moartea asa am putea incepe drama prin care am trecut azi.
Am pornit spre oras dupa cumparaturi, intr-o comuna in apropiere de Arad un catel mare statea intins pe marginea drumului nemiscat, ne-am oprit speriati crezand ca e lovit de o masina…ne-am apropiat de el si am observat
ca nu e ranit, doar foarte amarat, slab si cu o privire care spunea totul. Am inceput sa intrebam oamenii din jur daca stiu al cui e cainele?! Bineanteles ca nu era al nimanui din zona, ne-au spus ca sta acolo de 3 zile, nu ne-a venit sa credem cand am auzit asa ceva, de 3 zile!!! si nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l ridice macar de acolo si sa il puna intr-un loc mai ferit, trist si revoltator. L-am luat in brate si l-am pus in masina…se uita la noi si parca ne spunea lasati-am sa mor, numai vreau sa traiesc in lumea asta, nu mai vreau nimic. Credem ca, Vlad(asa ne-am gandit sa-l strigam) a fost aruncat in acel loc asteptand ca familia caruia i-a slujit o viata se va intoarce dupa el, iar cand si-a dat seama ca a fost aruncat ca un gunoi, isi dorea moartea si sa nu mai vada pe nimeni.
Vlad e aici cu noi acum, cuvintele nu pot exprima ceea ce am simtit cand l-am vazut la noi in masina. Ne-au dat lacrimile si de fericire ca l-am salvat la timp, dar si de tristete gandindu-ne ce neom a putut abandona un caine pe marginea soselei?! Din nou va rugam sa fiti alaturi de noi si de Vlad,care are probleme la picioarele din spate, blana
e intr-o stare groaznica si in plus e subnutrit, oricat de putin inseamna enorm pentru noi, mai ales ca va trebui cand se va face bine sa il ducem la castrare si vaccinul.Va multumim in numele acestui urias suparat pe viata.