Ajutati-ma sa traiesc!

Cand impreuna cu ceilalti fratiori ai mei am inceput sa deschidem ochii eram atat de fericit ca in curand o sa imi vad mama, fratiorii, cerul albastru si tot ce ma inconjoara….dar asteptam in zadar sa apara un licar de lumina de culoare, auzeam fratiorii mei cum zburda fericiti deci ei vedeau tot ce ii inconjoara, atunci am inteles ca eu voi ramane in intuneric pentru totdeauna, parca aveam si umbletul mai greu dar ma consolam cu mangaierea mamei aciuindu-ma la pieptul ei. Dar intr-o zi o mana rece si grea m-a smuls cu brutalitate si ma aruncat undeva departe, eram singur si disperat, imi era dor de mama si am inceput sa plang tare sa ma auda dar degeaba orele treceau iar eu m-am asezat acolo in iarba sa-mi astept sfarsitul. Acum mi-a reinviat speranta ca poate si pentru mine exista o sansa, ma ajutati sa traiesc?