Cum ai putut sa ma arunci?

Asa mica si plapanda m-ai aruncat in strada nemiloasa fara sa-ti pese ca o sa mor de spaima si de foame, ca alti catei mai mari or sa ma bata, ca oameni fara suflet ca tine or sa ma alunge cu pietre…Cum ai putut sa ai asa suflet rece si hain cand ochii mei iti cereau indurare si te priveau cu atata tristete, cand sunt atat de cuminte si blanda si nici macar nu aveai cheltuieli cu mine pentru ca mancam atat de putin iar ca sa nu deranjez umblam pe varfuri si latram in soapta? Nimic nu te-a induiosat si m-ai aruncat fara mila ca pe un obiect nefolositor.

Uite, acum sunt la APAM unde toata lumea ma iubeste, ma alinta cum nu am avut niciodata parte, asa ca iti multumesc si te anunt ca nu te voi uri niciodata.

Ramas bun din partea mea,

PEKY