Cat mai poate pamantul asta suporta acesti criminali?!

Drumul de la APAM pana in oras si inapoi, aproape intotdeauna parca e un film dezlipit din cele de groaza!

Am pornit spre Arad ca sa salvam niste catei abandonati…spre Arad si in stanga si in dreapta, parca azi mai mult decat niciodata, plin de caini loviti pe sosea, imagine de cosmar….dupa ani si ani de zile vazand asa ceva, nu cred ca se poate vreodata sa te obisnuiesti cu asa ceva!! Si culmea, majoritatea sunt loviti pe marginea soselei!! Nu ne-a trecut niciodata prin cap sa facem poze sa aratam celor care au norocul in viata asta sa traiasca intr-o tara civilizata…e mai bine sa nu stiti!

Am ajuns in Arad, masina am reusit sa o umplem cu catei, totul bine si frumos, hai sa plecam inapoi spre APAM….nici nu am iesit bine din oras, apare un pui abandonat pe marginea soselei nationale, care e circulata intruna de tiruri, masini. Am parcat masina rapid unde am prins un pic de loc liber sa nu ramanem in sosea sa ne mai loveasca vre-un tir…….. si am inceput lacrimi de necaz, decizi grele, dureri de stomac, nu e usor sa te gandesti cum sa faci sa nu arunci puiul in fata masinilor?! Cum sa faci ca micutul sa nu se sperie si sa reusesti sa il iei in siguranta. DAR parca totul a fost ca si o minune, pe sosea au inceput tot mai putine masini, puiutul a trecut drumul pe partea noastra si asa incet si cuminte a venit pe margine, spre noi, direct in brate a sarit. Ramanea doar sa ne spuna, MULTUMESC. Rapid l-am pus in masina si am plecat mai departe. Pana la APAM a stat ca un ingeras, se uita pe geam si avea o privire linistita si niste ochisori atat de blanzi.

Nu mai are rost sa ne intrebam..CINE a putut sa arunce un suflet in sosea?! Ce suflet negru poate sa aibe??! Cum poti sa vezi ce privire are si sa il abandonezi pur si simplu??! CUM?!